DESCOPERĂ – EXPLOREAZĂ – VIZITEAZĂ

ghidaj gratuit pentru grupurile organizate
intrarea liberă
peste 13.000 de cărți
peste 1000 de obiecte
3 săli de expoziție
mii de exponate
evenimente lunare

Despre

P

rin Decizia 42/52 din 14.XII.2000 emisă de Biroul Senatului Universității la propunerea Rectorului Ioan Dumitrache, se reînființează Muzeul Universității “POLITEHNICA” din București. Muzeul UPB, după cum îi spune și numele, este un muzeu ce prezintă istoricul Universității, începând de la înființarea Școlii Naționale de Poduri și Șosele, și până în ziua de azi. În prezent, muzeul tezaurizează peste 800 de exponate reprezentative pentru evoluția Universității Politehnica din Bucureşti dar și pentru reliefarea contribuțiilor inginerilor români la cultura și știința mondială.

despre muzeul upb
0
11

COLECȚII

0
13000

Cărți

0
1000

Obiecte

EXPONATUL LUNII
Muzeu UPB, model Stabilopod

DESCOPERĂ MUZEUL ‘U.P.B’

ECHIPA

Muzeul Universității ‘Politehnică‘ din București este administrat de o echipa formată din:

PROGRAM

Muzeul este deschis de luni pana vineri, intre orele 10:00 – 15:00. Intrarea este libera.

ISTORICUL

M

uzeul Universității Politehnica din București tezaurizează un bogat patrimoniu, organizat atât după criterii tematice cât și prin raportare la diversele etape istorice ale evoluției Universității, începând de la primele cursuri de inginerie în limba română introduse de Gheorghe Lazăr la Școala Academicească pentru Științe Filozoficești și Matematicești la Academia Domnească de la Mănăstirea „Sfântul Sava„ și până în prezent.

Prima atestare documentară a muzeului apare în planurile proiectului pentru Școala Națională de Poduri și Șosele, desenate la Paris și semnate de arhitecții francezi Lecomte du Noüy și Cassien Bernard la 26 decembrie 1884, unde figura și „Sala de Museu și Colecțiuni„. Ideea unui muzeu al Școlii Naționale de Poduri și Șosele se materializează în anul 1886 când se inaugurează noul local al S.N.P.S. în prezența Regelui Carol I. Noul local cuprindea un amfiteatru, mai multe săli de curs, laboratoare de fizică, chimie și încercări mecanice, săli de desen, o bibliotecă și un muzeu.
Pentru dotarea „Sălii de Museu și Colecțiuni” au fost comandate 867 de instrumente și aparate didactice și științifice de către directorul Școlii, profesorul Gheorghe Duca, Companiei (de echipament științific) „E. Ducretet„ din Paris. . Valoarea totală plătită pentru acest instrumentar către Compania Ducretet a fost de 8.000 lei galbeni. 

Această colecție Ducretet, destinată Școlii de Poduri și Șosele din București a fost expusă, înainte de a ajunge la București, la „Expoziția Internațională de la Anvers„ în anul 1885, unde a primit „Diploma de onoare„

În anul 1892, directorul Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti, Constantin Sturza, constatând că “Muzeul şi Laboratorul au rămas în urma progreselor ştiinţelor” trimite pe profesorul de fizică Dionisie MANY şi pe profesorul de chimie Alfons Oscar SALIGNY “să studieze în străinătate organizarea noilor institute similare”.
În anul 1901, la propunerea Direcţiunii Generale a C.F.R. ,au fost date Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele pentru a fi păstrate în muzeul şcolii următoarele modele care participaseră la „Expoziţia de la Paris„ din anul 1900: podul peste Dunăre de la Cernavodă, modelul magaziilor de cereale şi al docurilor din Brăila şi Galaţi şi planul în relief al portului Galaţi.
În anul 1925 o parte importantă din obiectele “Expoziţiei primului Congres Internaţional de foraje” au fost donate Şcolii Politehnice. Dar cum localul şcolii din strada Polizu era insuficient pentru expunerea acestora, Ministerul Industriei şi Comerţului a pus la dispoziţie Şcolii Politehnice unul dintre pavilioanele construite în parcul Carol pentru expoziţia din 1906. Muzeul s-a deschis în anul 1927, sub denumirea de Muzeul Industrial, dar până în anul 1931 a fost folosit numai de studenţii şi cadrele didactice ale Şcolii Politehnice.

Dintre acestea amintim: Teodolitul Starke and Rommerer (1880) folosit de echipa de ingineri a lui Anghel SALIGNY la proiectarea podului de la Cernavodă, 14 piese din Colecţia de instrumente DUCRETET (1886) de la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, catalogul museului Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele, placa de marmură conţinând cuvântul ŞOSELE aflată pe frontispiciul Şcolii de Poduri şi Şosele de la intrarea oficială în corpul A al Şcolii (1920), mobilierul din biroul Rectorului Nicolae Vasilescu-Karpen (1920-1940), prima teză de doctorat susţinută la Şcoala Politechnica “Regele Carol II” la 7 iulie 1936 de către Welton Joseph Crook, (profesor de metalurgie la Universitatea Stanford din California), cu autograful profesorului Solacolu, medalia personalizată acordată la Expoziţia Mondială de la Paris din 1900 lui Constantin Mironescu şi placheta Constantin Bușilă (1931), diplomele şi certificatele de studii originale care au aparţinut lui Nicolae Vasilescu-Karpen, originalul Diplomei de doctor “HONORIS CAUSA” al Politehnicei din Bucureşti acordată lui Nicolae Vasilescu-Karpen, Cartea de onoare a Şcolii Politechnice “Regele Carol II” (7 mai 1931 – 6 iunie 1945), Cartea de onoare a Institutului Politehnic Bucureşti etc.
De asemenea muzeul dispune de o bibliotecă cu aprox. 13.000 cărţi de specialitate, teze de doctorat, brevete de inventie, certificate inventator, certificate autor, certificate de inovator

Echipa