Întrebări UPBizz:

  1. Cum te descrii în câteva cuvinte?

Sunt suma unor contradicții destul de stridente, iar asta în loc să mă supere, a ajuns să mă bucure. Și nu-mi place deloc telemeaua!

  1. Spune-ne câteva lucruri despre perioada studenției. Dacă ai putea (având experiența de acum) ai face ceva diferit?

Muncesc de la 17 ani, iar studenția mai mult m-a ținut din treabă. Nu a însemnat mai nimic pentru mine și când mă uit în urmă parcă nici nu s-a întâmplat. Dar asta a fost drumul meu și numai al meu. Școala e bună dacă e ce trebuie, în contextul care trebuie. Asta decide fiecare pentru el (știu, e greu). Și nu te uita la Steve Jobs sau la Mark Zuckerberg, că nu sunt exemple de urmat. Doar că într-adevăr narcisismul, ambiția nemăsurată și norocul chior pot să dea o combinație foarte seducătoare.

Legat de ce aș face diferit, nu am cum să-mi pun problema așa. Este mare (și firească) tentația să tragem cu ochiul la multitudinea de universuri paralele în care poate suntem mai bogați, poate mai frumoși, în care n-am chelit devreme și suntem vedete de cinema. Dar este și foarte păguboasă aceasta tentație. Viața este ce este. În lumea asta, nu altundeva. Uite 3 filmulețe interesante: https://www.bbc.com/reel/video/p086tg3k/the-physics-that-suggests-we-have-no-free-will

Insist pe asta pentru că bănuiesc că adevărata întrebare este: cum să fac ca eu să nu greșesc și să am un drum cât mai lin către succes? Vei face greșeli oricum. Dorința de a nu face nicio greșeală, de a așterne cumva perfect totul dinainte este calea sigură către blocaj. Or, tocmai capacitatea de a suporta incertitudinea pe perioade prelungite este apanajul maturității și al succesului. Lipsa acestei capacități conduce către inacțiune și netrăire, către frica incurabilă că ți-a scăpat ceva din vedere. Dimpotrivă, ideea e să faci, să trăiești, să te miști, să experimentezi. Și să-ți propui să dai tot ce poți tu atunci când contează. Mai mult de atât nu poate să ceara nimeni de la tine.

Amintește-ți de Făt-Frumos care nu voia să se nască până nu i se garantau tinerețea fără de bătrânețe și viață fără de moarte. Finalul e tragic. E unul dintre puținele basme deștepte, care te învață de bine.

  1. De ce antreprenor și nu salariat?

Personal, sunt sătul până peste cap de cultul ăsta pentru antreprenoriat care a invadat media. Astăzi, toți trebuie să fie antreprenori. Toți visează să fie patroni de la 20 de ani, eventual cu o idee tare de aplicație. Nu. Este foarte în regula să fii angajat, să faci treabă bună, sa îți iei salariul și să îți vezi de viața ta. Te poți concentra pe partenerul de viață, pe copii, poți călători prin lumea asta fascinantă și poți să îți trăiești vârstele la vremea lor. Mulți uită, dar astea sunt lucruri de o importanță capitală. Dragostea și dăruirea pentru cei apropiați aduc omului cea mai mare împlinire, o arată și studiile.

Antreprenoriatul e mai curând pentru niște oameni care n-au astâmpăr. Și care se expun unor trăiri și unor riscuri adesea extreme din niște motive mai degrabă exotice. Eu, de exemplu, am o problemă cu autoritatea și vârsta a agravat-o. Am avut mereu o mare alergie la ideea de a da socoteală, o dată pentru că așa am fost crescut și apoi pentru că m-am crezut mereu îngrozitor de deștept (deși, evident, nu eram). În plus, munca în publicitate este foarte solicitantă. Nu intru în detalii, dar dacă vrei să faci performanță, te mănâncă de viu. Și atunci am zis: dacă tot am impulsul ăsta irezistibil să îmi sacrific sănătatea și viața personală pentru a vinde detergent, ciocolată sau abonamente de telecom (ale altora!), măcar să știu că iau eu toți banii.

Și mai e ceva. Ca să fii antreprenor, trebuie să fii mai întâi salariat. Antreprenorul mesianic care se naște din nimic e o poveste de adormit copiii. Trebuie să acumulezi niște experiență, să ai măcar o idee despre cum greșesc alții, ca să faci tu mai bine. Angajează-te. Și bineînțeles, ai grijă să nu pierzi noțiunea timpului, ține-te de planul tău inițial. Altfel, vorba filmului, “this little maneuver’s gonna cost us 51 years”. Rutina este un pericol care nu trebuie pierdut din vedere, mai ales că se pricepe foarte bine să treacă neobservată.

  1. Cum ai ales ideea de afacere?

Trebuie să subliniez că un business în publicitate nu e o idee prea strălucită. Profitabilitatea e mică, gradul de uzură e mare, iar respectul în general pentru industria asta este la pământ.

Dar fac publicitate de la 20 de ani, iar înainte de asta am lucrat și vreo 4 ani în televiziune. Și sunt de principiul că e întotdeauna o idee bună să faci ce știi să faci. Pare la mintea cocoșului, dar mulți nu pricep. E important să-ți placă un domeniu, dar nu este și suficient. Mai trebuie să și știi ce faci acolo. Mie îmi place să mănânc înghețată. Dar habar n-aș avea să fac un business cu înghețată. De asta o sumedenie de business-uri de la noi sunt mediocre și seamănă între ele. Pentru că multă lume se înghesuie să facă ce a văzut pe Instagram sau prin filme, în loc să facă lucrul la care se pricepe. Avem o puzderie de coffee shop-uri. Grămezi de bistrouri și rulote vegano-fripturo-hamburgeriene. Smoothie-uri peste smoothie-uri. Shop-uri de social media la orice colț de stradă. Toate, o apă și-un pământ.

  1. Care au fost primii pași în direcția demarării afacerii?

În primul rând, găsirea primilor clienți și începerea lucrului efectiv. Înainte de orice altceva. Culmea, de abia după asta a venit înființarea firmei. Să ai un business înseamnă mai întâi să ai cerere. Altfel, stai acasă. Da, poți inventa tu o nevoie, dar dacă ai cap pentru așa ceva, nu iți mai trebuie rândurile mele de mai sus, că ești deja suficient de deștept.
Pentru mine, trecerea a fost mai lină decât pentru alții. Avantajul de a porni o afacere când ești deja adânc înfipt în sistem este că ai conexiunile făcute. Mai mult, lumea care te știe și te respectă vrea să-ți dea de lucru, să te sprijine. Într-un fel, cred că am fost ca directorii ăia securiști din ’89 care la Revoluție au trecut întreprinderile pe numele lor și au continuat să continue.

Iar ca mindset, cred că primul pas pe care trebuie să-l facă oricine înainte chiar să pornească un business este să accepte în adâncul lor ca pentru a fi propriul tău stăpân trebuie să fii și propriul tău sclav.

  1. Care au fost riscurile asumate la început?

Incertitudinea. Gândul că aș putea să eșuez și să mă întorc în agenția altuia. Dar sub o formă sau alta, ca antreprenor, incertitudinea rămâne mereu pe tapet, doar că ia alte și alte forme. În timp, am inventariat o întreagă grădina zoologică de incertitudini. Și sunt convins că încă n-am văzut nici 10%. Exemple clasice sunt de genul că nu știi dacă un client strategic va rămâne alături de tine și la anul. Nu știi dacă merită să investești 3 săptămâni într-o licitație de proiect pe care habar nu ai dacă o s-o câștigi. Nu știi ce faci dacă la jumătatea licitației te îmbolnăvești și nu mai are cine să-ți facă treaba. Dar cu timpul te obișnuiești și îți dai seama că siguranța aia după care alergai înainte era un pic exagerată. De fapt nimic în viață nu e sigur, chiar dacă de multe ori reușim să ne mințim că ar fi.

  1. Ce era diferit după primul an de business?

Eram mai obosit, dar foarte mândru de mine.

  1. Care a fost investiția inițială?

În termeni contabili, zero. Zero barat. Altfel, așa cum povesteam și mai sus, investiția inițială a constat în 24 de ani de furat meserie cu amândouă mâinile. Dar nu sunt multe domenii în care să poți demara o afacere doar cu ce ai în cap, un laptop și o conexiune la internet. La mine a fost mai ușor.

  1. Care consideri că au fost “greșelile de la început de drum” și cum te-au ajutat acestea să ajungi în punctul în care ești astăzi?

Am tot amânat să comunic oficial lansarea agenției. Inițial, am vrut să fiu sigur că toate procesele sunt puse la punct, că rețeaua de furnizori e sigură, că am stabilizat clienții strategici și așa mai departe. Știam că o să sune telefonul după prima ieșire la rampă și voiam să fim cu temele făcute. (Pentru că e o mare greșeală – poate cea mai mare – să îți neglijezi clienții existenți ca să te concentrezi pe unii noi. Sau să inviți clienți noi la cafea, dar tu să nu poți livra.) Zis și făcut. Doar că business-ul mergea bine fără măcar ca eu să fac tam-tam, așa că asta m-a făcut să mai amân încă un pic comunicarea. Apoi, era toamnă și n-avea sens, că bugetele clienților erau deja măritate. Apoi, am avut o primăvară de foc și uite așa, dintr-una într-alta, a venit Covidul peste noi. Dar treaba merge și acum bine-mersi. În schimb, dacă nu mergea treaba așa cum a mers, ar fi fost o greșeală uriașă amânarea PR-ului pentru companie, posibil fatală.

Transmite-ne 3 pași/sfaturi pe care le consideri esențiale în demararea unei afaceri.

1. Să ai cumpărători.

Aici nu sunt multe de zis. Fie că ai deja cumpărători interesați de produsul sau de serviciile tale, fie că te apuci să creezi o nevoie nouă, tu trebuie să ai undeva pe cineva cu bani în buzunar care să vrea ce ai tu. Altfel, nu avem subiect.

2. Munca
Să ai o afacere nu înseamnă că muncești mai puțin decât un salariat, ci mai mult. Satisfacția vine din alte părți. Vine din ceea ce construiești. Din independența pe care o capeți. Din lucrurile pe care le înveți mai repede decât alții – pentru că a avea o afacere înseamnă să te maturizezi forțat, iar lucrul ăsta are la rândul lui prețul cam piperat. Satisfacția de a conduce o afacere poate să vină din aproape orice, inclusiv din plăceri machiavelice, dar din nemuncă nu poate să vină niciodată. Ca să fii milionar, trebuie să fii genul care o să vrea să muncească și când o să fie milionar. Cine pornește o afacere cu gândul că o să stea rezemat(ă) într-un cot la volanul unui Range pe Șoseaua Nordului și o să vorbească la celular cu iubi dacă Dubai sau dacă Maldive, ar face bine să aibă CV-ul la zi.

3. Asociații.

Ai grijă dacă te asociezi sau nu. Ai grijă de ce te asociezi. Ai grijă cu cine te asociezi. Ai grijă cum te asociezi. La început, există tentația să te iei de mână cu unul sau mai mulți asociați ca să aduci în firmă un know-how pentru care nu ai bani să plătești salariu. Trebuie să cântărești extrem de bine dacă acest lucru este absolut necesar. Da, sunt destule voci care spun că într-un business e mai bine să împarți răspunderea și cu altcineva, să schimbi idei și așa mai departe. Da, corect, sunt avantaje certe. Dar sunt și alte voci care spun că o asociere trebuie făcută doar ca ultim resort, pentru că încetinește capacitatea de reacție a companiei (comitetele sunt moartea ideilor) și o vulnerabilizează din cauza diferențelor de viziune care vor apărea inevitabil. Și pentru că mai devreme sau mai târziu, partenerii vor avea tendința naturală de a se îndepărta reciproc din acționariat. Am cunoscut afaceriști de mare calibru care spuneau deschis că e perfect legitim să profiți de orice ocazie pentru a-ți dilua/ elimina partenerii, sub lozinca “it’s just business”. Trebuie să te asculți cu mare atenție și să îți răspunzi sincer la niște întrebări: acum e ușor să împart nimicul frățește, dar dacă afacerea va merge, o să mai vreau să împart 100 de mii de euro? Dar 10 milioane? Asociații mei o să mai vrea să împartă cu mine? Vor vrea oare să împărțim și riscurile, nu doar succesul? Pot avea încredere că vor fi transparenți și loiali până la capăt? Pot avea încredere că eu voi fi un partener transparent și loial până la capăt?

Și încă ceva: nu te asocia niciodată cu rude, indiferent de grad. O mai zic o dată. Niciodată. Cu. Rude. Îți distrugi și business-ul, și familia.

4. Organizare juridică și contabilă

Nu te zgârci când vine vorba de avocat și de contabil. Îți trebuie un avocat ca un tată și un contabil ca o mamă. Apelează la profesioniști de maximă încredere. Asigură-te că din punct de vedere juridic totul este gândit în detaliu: că ai o împărțire satisfăcătoare a cotelor, că ai putere de negociere, că ai vizibilitate asupra cifrelor, că ai control asupra deciziilor în companie, că responsabilitățile sunt distribuite clar și că ai pârghii de control, că la o eventuală dizolvare a firmei ai opțiuni care te avantajează, că răspunderea administrativă este la cine trebuie și multe altele pe care un avocat bun ți le va supune atenției.
Contabilul trebuie să îți garanteze disciplina financiară a firmei. Trebuie să fie proactiv, nu reactiv și să te protejeze inclusiv de propria ta neștiință sau lăcomie. Nu vrei să te trezești cu un control și să nu ai pe unde să scoți cămașa.

5. It’s never just business.

Nu sunt nici pe departe vreun afacerist versat, dar mai știu câte ceva despre oameni, fiind atât publicitar, cât și psihanalist.

Business-ul nu este despre cifre. Cifrele sunt întotdeauna o consecință.
Business-ul este întruparea viziunii cuiva despre un domeniu. Dacă viziunea este bună, cifrele o să apară și ele. Nu contabilul din tine o să facă afacerea să aibă succes, ci negustorul iscusit din tine, care își face mușteriii să râdă în timp ce negociază. Nu cel scorțos, care vorbește într-o afacereză de două parale care face să se usuce și ficusul din board room. Ci cel care arată că vrea să construiască ceva cu însemnătate. Fii om. Chiar și cei mai rigizi clienți pe care îi vei avea sunt tot oameni care, în adâncul lor și dincolo de orice, vor să se conecteze cu cineva de încredere.

Curiozități studenți UPB:

  1. Ramona – Master I, Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria și Managementul Afacerilor:

Care a fost motivația cea mare care ți-a activat acest curaj în a alege un drum în antreprenoriat?
Am răspuns deja pe larg, vezi mai sus. Mulțumesc.

  1. Vlad – Anul II, Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria și Managementul Afacerilor:

Aș dori să știu care ar fi modul cel mai eficient de promovare în spațiul online pentru un magazin online aflat la început de drum. Am obținut fonduri prin programul Start Up Nation și am investit destul de puțin în publicitatea magazinului până acum deoarece nu știu care este platforma cea mai potrivită pentru a îmi aduce clienți.

Felicitări pentru performanța asta! Din păcate nu pot să îți răspund pentru că nu știu ce vinde magazinul tău. Dacă magazinul este la început, în principiu, ai nevoie de următorii pași (poate pe unii i-ai bifat deja):

– studiu de piață ca să identifici insight-uri de consumator, bariere de consum, oportunități etc.;

– poziționare și apoi branding;

– comunicare: un mix de awareness și generare de lead-uri; nu-ți pot sugera media și platforme, neștiind profilul magazinului.

  1. Mihai – Anul III, Automatică și Calculatoare:

Salut, Dinu! Dacă poți să îmi spui, te rog, cum ai aflat domeniul ce ți se potrivește cel mai bine? Și de asemenea aș vrea să aflu ce studii sunt utile. Eu acum sunt student la licență și aș vrea să știu ce să fac pe viitor. Cât de mult mă ajută un master? Sau chiar un doctorat? Ar fi un program de master+doctorat făcut într-o altă țară mult mai bine văzut, decât dacă mi-aș continua studiile în București?

Am intrat absolut întâmplător în televiziune la nici 17 ani, la Atomic TV. Ajuns în mediul acela, mă simțeam ca peștele în apă. Curând, am descoperit și de ce. Un detaliu din copilăria mea mă formase fără să știu pentru audio-vizual: am crescut pe Bd. Regina Elisabeta, care în anii ’80-‘90 avea 7 cinematografe și practic am mers la film în fiecare zi timp de vreo 12 ani. Aveam ochiul și toate reflexele formate deja pentru domeniul respectiv, mai lipsea doar o educație formală, așa că am mers la UNATC, hotărât din capul locului să fac publicitate pentru că era cea mai profesionalizată industrie din România la începutul anilor 2000. Altfel spus, am fost un mare norocos. Știu de la prieteni ce dramă este să îți alegi meseria la 18-19 ani fără să ai vreo inerție naturală către ceva anume. Pe românește, nu știu să îți răspund și zic “mersi” că nu am avut dilema asta pe care o au mulți, inclusiv tu. Mișcă-te, nu sta pe loc. Ajută-ți creierul să își dea seama ce îi place și ce vrea de fapt.

Ce pot să îți garantez este că vei schimba cel puțin 2 domenii diferite de-a lungul carierei tale. Este o certitudine deja că generația ta și chiar și alții mai mari ca tine vor schimba mai multe meserii de-a lungul vieții, după cum sunt convins că ai auzit deja.

În rest, nu aș putea să-ți spun ce studii merită urmate. Depinde de domeniu. Tot ce pot să spun este să cauți ceva în care faptul că ești om să conteze cât mai mult, ca să nu te dea la o parte vreun robot. Dar cred că deja știi asta mai bine ca mine.

  1. Cătălin – Anul IV, Energetică:

E mai bine să aștepți să vină “the big idea” sau să te apuci de orice pentru a-ți testa calitățile de antreprenor?

Varianta 2. A fi antreprenor înseamnă să execuți în piață și să optimizezi. Este bine să testezi idei, să încerci diverse lucruri ca să-ți faci mâna. Numai făcând lucruri înveți să te descurci, plus că îți vin idei noi și afli dedesubturile unor domenii din care se pot naște business-uri nebănuite. Cunoști oameni efervescenți, nu genii încremenite în așteptarea inspirației divine. Le auzi ideile, îți informezi creativitatea ca să zic așa. Sunt o mulțime de lucruri pe care, atenție, nu știm că nu le știm.

Și apoi, mai e ceva: vrei tu neapărat big idea? Vrei inovație, ceva nemaivăzut? Big opportunity e la fel de bun. Pune o cișmea acolo unde nu e apă și te-ai scos.

  1. Adrian – Anul I, Automatică și Calculatoare:

Lucrurile pe care le faci în fiecare zi îți aduc o plăcere și o satisfacție mare? Dacă da, la ce vârsta ai descoperit aceste lucruri?

Bună întrebare! Nu, lucrurile pe care le fac în fiecare zi la job nu îmi aduc o mare plăcere sau satisfacție. Și e bine și normal să fie așa. În schimb mă străduiesc ca lucrurile pe care le fac în fiecare lună sau măcar la fiecare 6 luni să îmi aducă plăcere și satisfacție. Sunt lucruri ceva mai mari, mai pline de însemnătate și mai rafinate. Amânarea plăcerii e un exercițiu bun. Nu poți să ai parte de bucurii semnificative în fiecare zi. Ar fi ucigător și pentru creier. Asta e o utopie care există doar în cărțile alea ieftine de dezvoltare personală care reușesc să împartă în 5 pași simpli toate marile teme ale existenței. Ah, ce poți avea în fiecare zi este o satisfacție înrudită poate cu cea a unei căsnicii împlinite: încredere, respect, surprize plăcute presărate colo și colo, zile mai proaste când ne certăm, dar și convingerea că trecem peste ele fără să ne purtăm ranchiună și, în general, o familiaritate care te face să te simți foarte mult în elementul tău.

Dar toate astea sunt valabile pentru mine, care sunt mai sentimental, sau în orice caz, mai umanist ca formare, după cum se vede. Dar la fel de bine meseria sau afacerea poate fi privită cu pragmatism maxim, așa cum o fac mulți alți oameni, care își găsesc surse de plăcere în cu totul alte zone.