Mulțumim, Mihai Eminescu!

Mulțumim, Mihai Eminescu!

În urmă cu 169 de ani, un geniu avea să răsară pe un colț de rai moldovenesc, la Ipotești, în casa căminarului Gheorghe Eminovici.

Luceafărul, a cărui sclipire avea să ne dăruiască în doar 39 de ani o operă literară de inegalat, a rămas în eternitatea culturii românești ca fiind poetul național, Mihai Eminescu.

Simbolistica, filozofia  sau patriotismul ce se regăsesc în proza și poezia eminesciene ne vor fi conturând pentru eternitate ”Dulcea Românie” în care astăzi noi, urmași ai marelui poet, ar trebui să aprindem o candelă a culturii a cărei flacără să lumineze generațiile viitoare.

Declarată, în urmă cu opt ani, ca fiind Ziua Națională a Culturii, data nașterii marelui poet, 15 ianuarie, ne reunește astăzi într-un singur, simplu și sincer: Mulțumim, Mihai Eminescu!

Redăm astăzi, din creația regretatului poet Adrian Păunescu, o metaforă completă a însemnătății Luceafărului poeziei românești:

Dor de Eminescu

Într-o lume relativă
Ce-a făcut şi-a desfăcut
Eminescu-i remuşcarea
Dorului de absolut
Dacă unu şi cu unu
Nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi

Fără el oricare lucru
Şi-ar urma cărarea sa
Fără el chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea
Pe pământul vechii Dacii
Când mai mare, când mai mic
Dacă n-ar fi Eminescu
Viaţa nu ne-ar fi nimic

El Moldovei îi e fiul
Şi Munteniei nepot
L-a-nfiat întreg Ardealul
Eminescu-i peste tot
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt

Versuri – Adrian Păunescu