Universitatea Politehnica din București

Două secole de inovație

În următoarea perioadă, Universitatea Politehnica din București își va sărbători bicentenarul cu o serie remarcabilă de evenimente – de la simpozioane la spectacole, de la expoziții la  evenimente științifice, toate evenimentele se vor concentra pe a spune povestea celei mai mari universități tehnice din România.

În pragul acestor două secole, comunitatea universității noastre este plină de energie, entuziasm și încredere în viitor – însă mai mult decât orice începem să simțim cu toții potențialul crescut al comunității noastre academice și acea nevoie pentru pentru un țel comun – o dorință atât de puternică încât a început să definească însăși obiectivele universității noastre.

Tocmai de aceea, toate evenimentele care se vor desfășura de-a lungul acestui an și a anului academic următor – se vor concentra pe probleme cu impact economic, tehnologic și pe modalități în care universitatea noastră poate avea un factor de impact pozitiv asupra societății, prin cunoaștere. Această întreagă serie de evenimente va fi o asumare a rolului nostru de lider regional în domeniul cercetării, tehnologiei și formării de ingineri de înaltă specializare.

Engineer your future

1818

Tradiţiile învăţământului tehnic superior sunt legate de înfiinţarea în anul 1818 de către Gheorghe Lazăr a primelor cursuri de ingineri hotarnici din Ţara Românească cu predare în limba română, la „Şcoala Academicească pentru Ştiinţele Filozofeşti şi Matematiceşti” de la Mânastirea Sfântul Sava din Bucureşti.

1818 - 2018

1850

Prin decretul Nr. 1389 din 17 octombrie domnitorul Ţării Româneşti Barbu Dimitrie Ştirbei a aprobat o programă de învăţătură împărţită în trei trepte: începătoare, colegiale şi speciale. În cadrul învăţăturilor speciale se prevedea „o facultate de legi pentru cei ce doresc să îmbrăţişeze cariera judecătorească sau profesii înclinate ca dânsa; o facultate de ştiinţe exacte, împărţite în trei secţii, pentru topografi, pentru ingineri de poduri şi şosele şi pentru arhitecţi, o şcoală de agricultură şi de economie câmpenească şi o şcoală de meşteşuguri.”

1864

Prin decretul domnesc nr. 1129 din 1 octombrie, s-a hotărât ca ŞCOALA DE PONŢI ŞI ŞOSELE, MINE ŞI ARHITECTURĂ să-şi înceapă cursurile. Prin decretul nr. 1562 s-a aprobat înfiinţarea ŞCOALEI DE PODURI ŞOSELE ŞI MINE şi statornicirea programei şi a regulamentului de administraţie. Şcoala urma să aibă 5 ani.

1881

Prin decretul nr. 1035 din 8 aprilie 1881,  inginerul Gheorghe Duca a fost numit în post de director la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti. Noul director a introdus rigoare în şcoală şi o disciplină severă

1886

La 2 octombrie 1886 a avut loc inaugurarea noului local al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Calea Griviţei, într-un cadru solemn. Acest local cuprindea: corpul A (parter  şi etajul I) având o suprafaţă desfăşurată de 7.130 m.p. şi corpul K (Gaiser şi magazii) având o suprafaţă desfăşurată de 970 m.p. În planurile proiectului pentru Școala Națională de Poduri și Șosele, desenate la Paris și semnate de arhitecții francezi Lecomte du Noüy și Cassien Bernard la 26 decembrie 1884, figurează și Sala de Museu și Colecțiuni, localizată în corpul A.

1890

Prin Decretul nr. 3124 din 15 noiembrie 1890 s-a dat absolvenţilor Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele cu diplomă dreptul de a fi admişi în Corpul tehnic cu gradul de inginer ordinari clasa a III-a şi s-a instituit „Comisiunea de la Şcoala Naţională de poduri şi Şosele, care examina dacă absolvenţii şcolilor tehnice străine au diplome echivalente, ca grad de cultură, cu şcoala noastră, care a fost astfel decretată ca etalon de măsură pentru cultura tehnică superioară a viitorilor ingineri ai Statului.

1920

Ca urmare a raportului Direcţiunii Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele şi al avizului conform Consiliului profesoral al acestei şcoli, prin Decretul nr. 2521 din 10 iunie 1920 s-a aprobat înfiinţarea şi organizarea şcolilor politehnice din România, concepute ca instituţii de învăţământ superior asemănate cu grad de cultură universităţilor, având ca scop formarea inginerilor şi depinzând de Ministerul Lucrărilor Publice. La articolul 2 se prevede că prima şcoală politehnică se înfiinţează prin transformarea actualei Şcoli Naţionale de Poduri şi Şosele care va deveni „Şcoala politehnică din Bucureşti”.

1927

În anul 1927 se deschide Muzeul Industrial al Şcolii Politehnice din Bucureşti. Colecţiile şcolii s-au constituit din donaţii şi obiecte cumpărate din fondurile şcolii. Acest muzeu a fost deschis spre vizitare până în anul 1948, când a fost distrus în urma unui incendiu.

1938

În anul 1938 a luat naştere Facultatea de Chimie Industrială, în urma încadrării Institutului de Chimie Industrială de la Facultatea de Științe a Universității din București la Politehnica din București. În Politehnica din Bucureşti funcţionează cinci facultăţi: Chimie Industrială, Construcţii, Mecanică şi Electricitate, Mine şi Metalurgie, Silvicultură

1948

La 3 august 1948 Prezidiul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române emite Decretul nr. 175 pentru reforma învăţământului. Potrivit acestui decret “învăţământul public este un drept egal pentru toţi cetăţenii Republicii Populare Române, fără deosebire de sex, naţionalitate, rasă sau religie. El este organizat exclusiv de stat şi este aşezat pe baze democratice, populare şi realist-ştiinţifice şi este un învăţământ laic”. Printr-o serie de acte normative (decrete, decizii ministeriale) au fost luate măsuri privind organizarea învăţământului de toate gradele. Politehnica din Bucureşti s-a transformat în Institutul Politehnic din Bucuresti cu următoarele facultăţi: Chimie Industrială, Electrotehnică, Mecanică, Facultatea de textile. Facultăţile de construcţii, silvicultură, agronomie, arhitectură, secţia de mine a Facultăţii de mine şi metalurgie, secţia de petrol a facultăţii de chimie industrială existente înainte de 1948 în componenţa Politehnicii din Bucureşti.

1951

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1056 din 2 octombrie 1951 se stabilesc instituţiile de învăţământ superior cu secţiile şi grupele de specialzare care vor funcţiona începând cu anul şcolar 1951-1952. Facultatea de electrotehnică (durata studiilor 5 ani ), Facultatea de energetică (durata studiilor 5 ½ ani), Facultatea de mecanică (durata studiilor 5 ani ), Facultatea de chimie industrială (durata studiilor 5 ani), Facultatea de metalurgie ( durata studiilor 5 ani), Facultatea de ingineri economişti ( durata studiilor 4 ani). Prin acelaşi Decret Facultatea de textile care funcţioneză până în acest an în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti este transformată în “Institutul de industrie uşoară” cu sediul în Centrul universitar Iaşi.

1953

Prin Ordinul Ministrului Învăţământului nr. 5108/1953 în afara facultăţilor existente se mai infiinţează la Institutul Politehnic Bucureşti următoarele facultăţi: Facultatea de electronică şi telecomunicaţii (durata studiilor 5 ani), Facultatea de construcţii de utilaje (durata studiilor 5 ani): IX. Facultatea muncitorească: Secţia A (matematică, fizică, chimie).

1969

21 iulie 1969, s-au dat in folosinta primele spatii de invatamant pe noua platforma din Splaiul Independentei 313 si anume : corpul BN al profilului  Învatamant general  cu o suprafaţă desfăşurată de 11.445 mp cuprinzând : 2 amfiteatre a 175 locuri fiecare, 16 săli de seminar cu 480 locuri, 15 săli  de desen cu 450 locuri, precum şi laboratoarele catedrelor de : fizică, mecanică, organizarea şi conducerea înterprinderilor – cu o suprafaţa desfăşurata totală de 1960 mp – grupul gospodăresc cu o suprafaţă desfasurată totală de 3300 mp cuprinzând ateliere de întreţinere şi depozite.

1981

Pentru anul şcolar 1980-1981 a fost aprobat următorul plan de şcolarizare pentru : Facultatea de tehnologia construcţiilor de maşini, Facultatea de mecanică, Facultatea de mecanică agricolă, Facultatea de aeronave, Facultatea de transporturi, Facultatea de metalurgie, Facultatea de electrotehnică, Facultatea de electronică şi telecomunicaţii, Facultatea de automatică, Facultatea de energetică: Institutul Naţional de chimie Bucureşti cu Facultatea de tehnologie chimică şi Facultatea de utilaje şi ingineria proceselor chimice.

În noiembrie 1992, în baza rezoluţiei Senatului, Institutul Politehnic din Bucureşti a devenit Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti. Astăzi, Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti are 15 facultăţi şi peste 30 000 de studenţi.