Luna aceasta, în cadrul seriei #ÎntreabăUnAntreprenor, îl avem invitat pe Felix Pătrășcanu – membru fondator și managing partner al companiei lider pe piața serviciilor de curierat rapid din România, FAN Courier, înființată alături de frații Adrian și Neculai Mihai, în 1998.

Pe lângă funcția de conducere pe care o ocupă în cadrul companiei FAN Courier, Felix Pătrășcanu este membru fondator al Asociației Operatorilor de Curierat din România (AOCR), membru în board-ul de conducere al Romanian Business Leaders (RBL – organizație apolitică, neguvernamentală și non-profit, ce are ca obiectiv dezvoltarea unei platforme de acțiune și implicare socială pentru lideri în mediul privat) și coautor al “Ghidului Practic pentru Antreprenori”, prima lucrare colectivă despre antreprenoriat redactată de oameni de afaceri din România.

Felix Pătrășcanu face parte din prima generație de antreprenori români autentici, vizionari, curajoși dar chibzuiți, dispuși să o ia de la capăt chiar dacă au eșuat prima dată.

Datorită viziunii și deschiderii spre inovație a lui Felix Pătrășcanu, FAN Courier este în prezent unul dintre cei mai mari și mai respectați angajatori români, un contributor important la bugetul general consolidat al României. Felix Pătrășcanu este un lider autentic, dar mai presus de toate, un român autentic, cu principii și valori învățate în primii ani de viață petrecuți în satul natal din Vrancea.

Pornind de la propria experiență dobândită în cei peste 20 de ani de antreprenoriat, Felix Pătrășcanu a ales să creeze punți între antreprenorii din România și românii care au obținut succesul în străinătate și, mai mult, să educe viitorii antreprenori astfel încât afacerile lor să ia avânt rapid. Managing Partnerul FAN Courier a ales să se pună în slujba interesului public și economic al României, prin implicarea în proiecte ale căror rezultate nu vor înceta să apară. Și-a asumat rolul de model al viitorilor antreprenori pentru că își dorește ca România să-și păstreze în țară valorile și oamenii valoroși.

Întrebări UPBizz:
1. Cum te descrii în câteva cuvinte?
Sunt o persoană foarte curioasă, conștientă că poți face aproape orice pentru propria realizare. Nu suport oamenii care se plâng dar nu fac nimic pentru a se dezvolta. Consider că viață este un dar pe care l-ai primit și că e de bon ton să faci ceva cu acesta. Lucrează la propria dezvoltare neîncetat apoi, din realizarea ta, dăruiește celorlalți. Îmi place să creez în jurul meu insule de bunăstare.

2. Spune-ne câteva lucruri despre perioada studenției. Dacă ai putea (având experiența de acum) ai face ceva diferit ?
Perioada studenției mele s-a împletit cu munca, ca angajat în diverse companii. Am fost electrician într-o tipografie, barman, am vândut mașini second-hand în târgul din Vitan. Eram foarte obosit la cursuri și dacă ar fi s-o iau de la capăt mi-aș pune mai bine la punct un program de studiu. A face o facultate presupune o investiție foarte importantă în viața oricui. Nu cred că timpul necesar studiului aprofundat poate fi împărțit cu un job fulltime. Poate doar dacă jobul e legat de ceea ce studiezi.
Ori, în cazul meu, jobul de electrician sau barman nu avea nici o legătură cu științele juridice.
N-am reușit să fiu un student eminent deși am iubit cursurile de drept și tot ce ținea de aceasta facultate. Am avut și profesori remarcabili.

3. De ce antreprenor și nu salariat?
De la vârstă de 10-12 ani mi-am dorit să ajung magistrat și-am ajuns “poștaș”.
Râd de multe ori gândindu-mă ce cărări diferite mi-a oferit viața față de cele la care visam eu. Nu, nu mi-am dorit niciodată să ajung antreprenor. Nici prin gena familiei nu prea existase așa ceva.
A fost o descoperire fantastică pentru mine și mă bucur enorm că viața mea se împletește cu această preocupare. A fi antreprenor presupune un cumul de lucruri în care, vrei nu vrei, trebuie să te perfecționezi. Trebuie să fii empatic, să fii onest, să crezi în valori, să respecți legea, să iei decizii rapide și corecte, să studiezi temeinic piața cu obiceiurile ei, cu trendurile ei, să-ți potolești sentimentele de invincibilitate provocate de succesul temporar al business-ului tău, să te înconjori întotdeauna de oameni valoroși și pozitivi. Pare complex? Mie nu. Mie mi se pare extraordinar de frumos și provocator. Fac eu bine toate lucrurile înșiruite mai sus? Nu! Dar mă străduiesc zi de zi pentru asta. Cât am reușit, o puteți spune voi și clienții noștri.

4. Cum ai ales idea de afacere?
Nu eu am ales ideea de business, ci ea m-a ales pe mine.
Eram în ultimul an de facultate și urma să-mi găsesc un post în magistratură, lucru foarte dificil atunci. Eram deja căsătorit și stăteam foarte prost cu banii. M-am angajat, temporar mi-am zis eu, la o firma de curierat pe post de curier. În câțiva ani am urcat în ierarhia acelei companii până la postul de șef operațiuni. Tehnic învățasem foarte bine business-ul de curierat. În 1997 am părăsit acea firmă urmând să merg manager într-o altă companie. Aici au intervenit cei doi prieteni din copilărie care mi-au propus acest business. Inițialele prenumelor noastre au format ceea ce astăzi este FAN Courier (FelixAdrianNicolaie). Și nu doar inițialele, ci și o cantitate enormă de muncă adăugată la o bună înțelegere între noi trei. Să fim bine înțeleși: cel mai important asset al companiei noastre este buna înțelegere dintre noi trei.

5. Care au fost riscurile asumate la început?
Personal, în acei ani de început, n-am văzut aproape nici un risc. Visam întotdeauna la ce minunăție de companie o să fie FAN-ul. Nu recomand nimănui să acționeze așa cum am făcut eu atunci. Rememorând totuși acele timpuri trebuie să admit că principalul risc pentru orice afacere era lipsa predictibilității la nivel fiscal. Era un haos de nedescris. Dobânzile uriașe la credite (56%!!!) erau un alt risc major. Un alt mare risc era lipsa informației și lipsa pregătirii în tainele antreprenoriatului. Nu existau nici măcar acele motoare de căutare de unde te mai puteai informa cât de cât. Eram singuri și la propriu și la figurat. Acestor lipsuri li se adaugă lipsa cronică a adevăratelor asociații de business gen R.B.L., A.O.A.R. și altele. Asociativitatea mi-a lipsit enorm. E simplu astăzi când, pentru orice începător, există posibilitatea de a fi mentorat de antreprenori de succes, să-i asculți în podcasturi sau în conferințe de profil. Și astăzi, în aceste asociații din care fac parte, învăț enorm despre moduri de management de la oameni care au dovedit că se poate reuși: Florin Talpeș – Bitdefender, Dragoș Anastasiu – Eurolines, Mihai Marcu – Medlife, Dragoș Petrescu – City Grill, Dan Șucu – Mobexpert etc.
Nu întâmplător am înșiruit aceste nume. De la fiecare dintre ei am rămas cu cel puțin o idee de management care s-a dovedit a-mi fi foarte utilă.

6. Ai avut un mentor cu rol definitoriu în ceea ce faci astăzi?
Nu doar unul. Urmez exemplele unor variate categorii de oameni: profesori, oameni de afaceri străini și români, clerici, oameni obișnuiți sau Iisus Hristos. Antreprenoriatul e o meserie complexă și frumoasă. Ai de îmbinat stări, dorințe , idealuri, câștiguri materiale și prosperitate, eșecuri și succese. Nu cred că toate aceste lucruri pot fi luate ca învățături de la o singură persoană.
Repet, curiozitatea mea mă duce să caut în cele mai diverse locuri și să aflu de la cât mai multe persoane.
7. Ce era diferit după primul an de business?
După primul an de business mi s-a arătat cât de complex este antreprenoriatul și, mai ales, câtă responsabilitate presupune. Dar am aflat și că se poate trece peste enorm de multe piedici. E singura metodă prin care-ți dai seama cât de mult poți realiza pentru tine și pentru cei din jurul tău. Astăzi ești învingător atât de repede pe cât poți fi mâine în genunchi. Asta te obișnuiește cu ceea ce ai de făcut pentru a-ți urma idealul. Și, un lucru extrem de important, este acela care m-a făcut să aflu că pentru orice realizare ai un preț de plătit. Picatul din cer sub formă de pomană e o otravă letală pentru libertatea ta. “Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”, spunea regretatul Gheorghe Dinică în “Filantropica”. Eu vreau să trăiesc în propria-mi poveste pe care să mi-o construiesc plătind prețul cinstit. Doar așa voi putea să fiu liber.
Am mai realizat că te poți îmbogăți repede dând un “tun”. E adevărat, mulți au și făcut așa ceva. Doar că acei oameni nu mai pot fi liberi niciodată. Nu poți numi libertate acea stare în care conștientizezi că, la un moment dat, cineva te va trage la răspundere pentru fărădelegea ta.
Calea spre a te realiza nu este calea cea mai ușoară sau cea mai grea, ci este întotdeauna calea corectă.

8. Care a fost investiția inițială?
Investiția inițială a fost echivalentul a 4000 euro și o Dacia 1310 verde. Mașina chiar avea și un nume: Furia Verde.
9. Ce înseamnă un eșec în afaceri?
Admir mult oamenii care învață din eșecurile altora. Eu nu am fost atât de norocos. Am căzut deseori în genunchi, am plâns, mi-am mușcat mâinile de durere dându-mi seama cât de nătâng sau prost am fost uneori. În unele cazuri, mult mai rare e adevărat, o mai fac și acum. Știu doar că eșecurile sunt căile prin care înveți foarte eficient ce ai de făcut pe viitor. E fantastic cât de repede poți învața când o faci pe propriile greșeli.
Eșecurile sunt, așadar, foarte necesare atâta timp cât nu le mai repeți.
Antreprenoriatul e ca o “Via Dolorosa” în care cazi frecvent în genunchi ca apoi să te ridici și să continui. Important e să înveți întotdeauna din orice căzătură.
Eșecurile mele în afaceri m-au costat sume enorme. În ultima afacere care n-a mers am pierdut aproape 1 milion de euro. Puteți spune că aveți în față un nătâng de calibru. Am învățat în schimb multe și asta îmi dă confortul psihic de a merge mai departe.

10. Transmite-ne 3 pași/sfaturi pe care le consideri esențiale în demararea unei afaceri.
Află cât mai multe despre piața în care vei vrea să investești: obiceiuri de cumpărare, număr de consumatori, nevoia acelei piețe pentru marfa sau serviciul tău. Testează-ți ideea pe familie, cunoscuți, prieteni.
Pune-ți o mie una de întrebări.
Fii curios!
Fă-ți un plan! Un plan prost e infinit mai bun decât lipsa unuia.
Mergi la întâlniri, conferințe, asociații de business. Ascultă poveștile oamenilor de acolo.
Dezvoltă-te permanent! Fă un masterat sau un MBA!
Și chiar făcând toate aceste lucruri… s-ar putea “s-o dai de gard”.
Nu-i nimic.
Mai încearcă o dată!
Pentru că dacă o să reușești, o să te simți fenomenal.
V-o doresc din tot sufletul.

Curiozități studenți UPB:

1. Salutare ! M-ar interesa să știu în cadrul căror departamente din compania Fan Courier sunt disponibile stagii de practică sau intership.

Da, sunt în organizare acum. Avem stadiu de practică la Dep. Transporturi și Dep. Operațional (benzile de sortare).

2. Cum v-a surprins pandemia de COVID-19 ? Cum a influențat business-ul pe care îl gestionați și ce decizii au fost necesare de implementat pentru menținerea fluxului de activitate.

Perioada de lockdown a fost una destul de provocatoare, dar și foarte benefică. Benefică pentru că am avut încasări duble față de cele bugetate (doream o creștere de 15% și am ajuns la 32%) și , un lucru foarte important, pentru că am învățat, o dată în plus, că oamenii sunt cei mai importanți. Principala provocare a fost să convingem oamenii să meargă la livrat. Erau/eram foarte speriați. Nu cunoașteam boala, nu știam ce efecte are asupra noastră. Mulți dintre ei locuiesc împreună cu seniorii familiei. Se temeau pentru copiii lor. Plus că comportamentele clienților deveniseră foarte bizare. Nu erau primiți în scara blocului, li se aruncau banii de pe balcon, se făceau livrări cu scripeți fiind mereu întrebați dacă coletele sunt dezinfectate. Trebuie să recunosc că și-au învins teama și au realizat, mulți dintre ei că au un rol important în societate în cazuri de criza socială.
Le-am mulțumit și le mulțumesc și acum pentru devotamentul lor.
Unul dintre curieri a venit cu sloganul “Stați acasă! Venim noi” , slogan care a fost lipit pe fiecare mașină a fiecărui curier în toată țara.

3. Care a fost cel mai greu lucru în dezvoltarea companiei Fan Courier ?

Cel mai greu lucru care a fost și care este în continuare este schimbarea mentalității oamenilor. Ne plângem mai mereu căutând să ne găsim scuze din cele mai variate pentru insuccesele noastre. Folosim foarte des reflexivul impersonal “să se facă” fară să ne dam seama că nimeni nu ne va răspunde. Aceasta rămâne marea provocare pentru noi la care adaugăm lipsa de încredere în ceilalți, manifestare care ne aduce multe prejudicii economice și de relaționare. Facem intensiv cursuri de mentalitate deschisă în toată compania prin care încercăm să înțelegem că cel de lângă tine e foarte important, inclusiv pentru atingerea obiectivelor noastre personale. Dacă încerci să vezi lucrurile cu mentalitate deschisă sunt convins că-ți va fi infinit mai ușor să performezi. Și, personal, nu pot accepta oameni într-o companie de servicii care să fie lipsiți de empatie.

4. Cât de greu a fost în 1998 când a început activitatea Fan Courier și peste cât timp a început firma să meargă „de la sine”?
Începuturile au fost foarte grele datorită faptului că aveam multe necunoscute asupra managementului. Nu delegam absolut deloc. Nu aveam habar despre cash-flow-ul companiei. Nu lăsam oamenii să vorbească pentru că eu știam cel mai bine totul. Într-un cuvânt eram un personaj de care mi-e cam rușine acum, privind în urmă.
Încăpățânarea asta m-a dus în burnout. Învățarea din propriile greșeli a fost una al naibii de dureroasă. Greu am realizat că oamenii sunt foarte importanți și că tu, antreprenor, nu trebuie decât să te înconjori de oameni pozitivi și de valoare și să-i lași să-și facă treaba. Tu trebuie să ai grijă ca acest puzzle să creeze o imagine cât mai clară și funcțională. E un proces pe care îl învăț și acum.

5. Cum arată o zi din viața dumneavoastră?
O zi din viață mea e o zi cât se poate de normală. Îmi încep ziua cu un duș. Nimic nu e mai minunat decât un duș de dimineață. Îmi beau cafeaua în tihnă și-mi fac planul pe acea zi. Caut, deși nu reușesc mereu, să-mi planific ziua în așa fel încât să învăț ceva nou, să întâlnesc o persoană interesantă sau să finalizez un proiect.
La birou ajung întotdeauna la ora 9.00. Citesc rapoartele care au devenit destul de multe: număr de expediții, ora de ajungere a mașinilor în țară și, mai nou, în străinătate, situația cash-flow-ului, cheltuielile cotidiene, situația proiectelor în derulare, diverse. Discutam zilnic cu cei șase manageri de departamente pe diverse teme. Uneori ajung și în hala unde sunt liniile de sortare. Mai nou citesc o ora cărți de dezvoltare personală sau de business.
Seara de obicei sunt prins în diverse board-uri de conducere ale organizațiilor de business din care fac parte: R.B.L., Rethink Romania, Repatriot, Antreprenorești, SuperTeach. Sunt proiecte care mă țin conectat cu oameni și antreprenori minunați de la care învăț foarte mult.