Colecția de televizoare
Înainte de telefoanele mobile și laptopuri, nevoile noastre de divertisment erau satisfăcute in special de televiziune:. Istoria televizoarelor începe în anul 1884, când germanul Paul Gotlieb Nipkow a creat prima mașinărie numită „televizor electromecanic„. Cu toate acestea, cel care a revoluționat televizorul și implicit a creat pista principală pentru apariția televiziunii a fost John Logie Baird. El a afișat pentru prima oară imagini în mișcare la Londra, în anul 1926. Televiziunea s-a născut în momentul în care Baird a reușit să transmită un semnal TV la o distanță de 705 km, prin linia telefonică dintre Londra și Glasgow.
În România, primele televizoare au fost fabricate la „Uzinele Electronica„, începând cu anul 1961. Electronica a început producția de televizoare pe baza unei licențe achiziționate de la firma CSF – Franța. Au fost asamblate 14.000 de aparate, primul model fiind VS 43 – 611, în casetă de tablă, urmat apoi de modelele VS 43 – 612 și VS 43 – 613, în casete de lemn, toate sub licență franceză. Genericul VS înseamnă video – sunet, în timp ce receptoarele de radio purtau codul S. Alinierea la nivelul de vârf al tehnicii mondiale în domeniul televizoarelor alb – negru s-a realizat în anul 1976, când începe fabricația televizoarelor modulare cu circuite integrate, baleiajul orizontal tranzistorizat și stabilizator de tensiune înglobat în TV. Începând cu anul 1984, apare prima serie de televizoare color cu seturi din RDG ce era formată din modelele Telecolor 3006 și Telecolor 3007, urmată, la scurt timp, de Telecolor 4106 și Cromatic 01.
Colecția de televizoare a Muzeului U.P.B. cuprinde peste 50 de aparate reprezentative pentru industria electronică românească, începând cu primul TV în casetă din tablă VS 63 – 611 (1961), urmat de televizoarele ”Luchian”, ”Venus” (1963), ”Cosmos” (1964), ”Electronica” (1966), ”Sirius”, ”Sport”, ”Olimp”, ”Diamant”, ”Sirius 237” etc. (1977) până la cunoscutele aparate ”Telecolor” si Cromatic (1984).
Colecția de radioreceptoare
Muzeul Universității Politehnica din București deține o valoroasă colecție de radioreceptoare (peste 100 de aparate), care aduc cu ele poveștile de viață ale foștilor proprietari, acestea fiind totodată dovada unei lungi perioade de prezență reală a radioului în casele oamenilor.
În anul 1927, pe 17 septembrie, se înscria în Registrul Comerțului, Societatea Anonimă Română Philips, cu sediul în Oradea, ce avea ca obiect de activitate comerțul cu articole electronice. În 1934, conducerea societății Philips decidea mutarea fabricii la București. S.A.R. Philips își va înceta producția în anul 1948. În același an, la 21 octombrie, ca urmare a Actul de naționalizare, se înființează Fabrica Radio Popular. Din perioada de existență a S.A.R. Philips, muzeul deține un radioreceptor Philips , Tip 205 („noua Philetta”).
Începând cu anul 1949, Fabrica Radio Popular începe fabricarea primelor radioreceptoare , realizate după planuri și cu piese importate din U.R.S.S.
Anul 1951 marcheaza un moment important în dezvoltarea Întreprinderii Radio Popular, fiind realizat primul radioreceptor de concepție integral românească dar cu piese aduse din import. Începând cu 1954 Radio Popular începe să producă și piese de radioreceptoare după concepție proprie. Deoarece numărul de aparate produse creștea continuu, în anul 1957 începe construirea unei secții noi.
Dintre radioreceptoarele produse în perioada 1951 – 1954, Muzeul U.P.B. deține numeroase aparate, dintre care menționăm: Carpați S545U, Victoria S571A, Serenada, Bicaz.
Perioada 1958 – 1960 reprezintă pentru Întreprinderea Radio Popular o perioadă de tranziție către ceea ce avea să devină Uzinele Electronica. Apar prospecte ce conțineau atât sigla Întreprinderii Radio Popular cât și sigla Uzinelor Electronica.
La 18 ianuarie 1960, Întreprinderea Radio Popular își schimbă denumirea în Uzinele Electronica, înființându-se totodată noi secții pentru fabricarea de tranzistoare, diode semiconductoare etc. În acest an, apare pe piață primul aparat de radio complet tranzistorizat din România, S593T Solistor. Uzinele Electronica au reprezentat un punct de referință în producția de radioreceptoare și televizoare din România, producând peste 75 de tipuri de aparate de radio în peste 200 de variante.
Dintre radioreceptoarele aflate în colecția Muzeului U.P.B. menționăm: Enescu S 602 A, Carmen 3 S632A, Turist S605 T2, Darclee 2, Istria, Albatros, Traviata, Mamaia S 851T, Solistor, Zefir, RIC 3.
De asemenea, Muzeul U.P.B. deține un bogat material documentar ce ilustrează istoria electronicii românești.