POLITEHNICA București este cea mai veche și prestigioasă școală de ingineri din România. Tradițiile ei sunt legate de înființarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazăr, a primei Școli tehnice superioare cu predare în limba română, la mănăstirea Sfântul Sava din București. În anul 1832, aceasta este reorganizată în Colegiul de la Sfântul Sava.

La 1 octombrie 1864, a fost înființată “Școala de Poduri și Sosele, Mine și Arhitectură”, care la 30 octombrie 1867 devine “Școala de Poduri, Șosele și Mine”, cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituția capătă o nouă structură, sub denumirea de “Școala Națională de Poduri și Șosele”; la 10 iunie 1920 a fost înființată Școala Politehnica din București, având patru secții: Electromecanică, Construcții, Mine și Metalurgie, Secția Industrială.

Din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în POLITEHNICA din București.

La data de 3 august 1948 a fost înființat Institutul Politehnic din București, care cuprindea inițial 4 facultăți și în care, din 1950, au apărut majoritatea facultăților actuale. In baza rezoluției Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din București a devenit Universitatea POLITEHNICA din București.

1818

Gheorghe Lazăr este învrednicit să formeze școli de ingineri hotarnici pe lângă Mănăstirea Sf. Sava

1864

Decretul Domnitorului Al. I. Cuza - înfiinţarea Şcoalei de Ponţi şi Şosele, Mine şi Arhitectură

1881

A luat ființă Societatea Politehnica

1920

Decretul Regelui Ferdinand de înfiinţare a Scolii Politehnica

1948

O nouă schimbare a denumirii in - Institutul Politehnic din București

1992

Denumirea se schimbă în cea actuală – Universitatea POLITEHNICA din București

1832

Numirea lui Petrache Poenaru la conducerea şcolii de către Barbu Dimitrie Ştirbei, efor al şcoalelor

1867

Decretul Regelui Carol I - Școala de Poduri, Şosele şi Mine

1886

Finalizarea construcţiei Localului Polizu și inaugurarea acestuia de către Regele Carol I

1938

Schimbarea denumirii in Politehnica București

1970

Inaugurarea Campusului actual al Institutului Politehnic din București

2013

Casa Regală a României acordă Universiății POLITEHNICA din Bucureşti Ordinul Nihil Sine Deo

2018
1950

[textbox][/textbox]

În Universitatea POLITEHNICA din București sunt pregătiți oamenii fără de care societatea, așa cum o cunoaștem astăzi, nu ar putea funcționa – inginerii. Suntem un popor cu abilități tehnice moștenite, cu înclinare nativă pentru inginerie și, de multe ori, inginerii români și-au adăugat numele în panteonul științei mondiale.

PETRACHE POENARU

Cu studii strălucite la Viena și Paris, obține în 1827 (Paris) primul brevet de invenție al stiloului sub numele ``Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală``.

GHEORGHE I. DUCA

În anul 1874, a fost numit director al liniei Iași-Ungheni. Între anii 1876-1881 a lucrat la Direcția Centrală a Antreprizei Guilloux, la linia ferată Ploiești-Predeal.

ANGHEL SALIGNY

A fost un remarcabil inginer, realizator de multiple invenții și soluții unice în proiectarea și construirea podurilor și a construcțiilor industriale.

SPIRU HARET

Spiru Haret a fost timp de 29 de ani profesor universitar de trigonometrie, geometrie descriptivă, analitică, plană și în spațiu la Școala de Poduri și Șosele.

GEORGE CONSTANTINESCU

A fost printre primii care a folosit betonul-armat în construcția clădirilor din România (Cazinoul din Constanța, Castelul de apă de la Periș, Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace).

ION AGÂRBICEANU

Realizează în 1960 un laser cu mediu activ un cristal de rubin sintetic, iar în 1963, primul laser cu descărcare în gaze din România.